VDF

Ionel Tudorache - Viata n-o poti cumpara

Sun, 13 May 2012 07:00:00 +0000

Emilia Ghinescu - Repertoriu Nunta

Thu, 09 Feb 2012 09:10:00 +0000

La Multi Ani,Romane !

Thu, 01 Dec 2011 08:20:00 +0000

01.Ioana & Marin Cornea - Acasa la romani

02.Elena Merisoreanu & Ion Dolanescu - Noi suntem romani

03.Cornelia Radocea - Stejar din Ardeal

04.Grigore Lese - Cantec de catanie

05.Maria Butaciu - Vine trenul din Ardeal

06.Fratii Reut - Romania Asa Este

07.Eduard Leanca & Cornelia & Lupu Rednic - Aicia-i locul frumos

08.Daniela Condurache - Din Moldova lui Stefan

09.Andra,Sandel si Aurora Mihai - Ma mandresc ca sunt roman

10.Tiberiu Ceia - Hai romani la hora mare

11.Cornelia Radocea - Of Doamne dar negri-s muntii

12.Simona Dinescu - Cantecul strainului

13.Grigore Lese - Cantec despre Bucovina

14.Maria Butaciu - M-am suit in dealul Clujului

15.Kavalla - Vai saracii dusmanii

16. Mariana Deac - Frati romani din lumea-ntreaga

Bonus Track

BT.Tiberiu Ceia - Eu te cant vatra strabuna

BT.Tiberiu Ceia - Trei Carpati batrani si frati

Veta Biris - Cantec de la tata

Wed, 15 Jun 2011 07:39:00 +0000

Vorba din Folclor Volumul II Aniversar

Wed, 25 May 2011 10:44:00 +0000

2 ani de Vorba din Folclor

01.Victorita Cica - Pe dealul Belotului

02.Ilie Udila - Balada lui Catanuta

03.Sofia Vicoveanca - Nu stiu mama al meu bine

04.Ansamblul Artistic Ciocarlia - Doina Oltului

05.Petrica Muresan - Omule pamant si lut

06.Leontina Pop - Maica,dintr-o casa plina

07.Gheorghe Rosoga - Pentru-o brazda ne-am certat

08.Stefan Ciuca - Olea lui Oleac

09.Sorin Filip - Sarut mana dragi parinti

10.Sava Negrean Brudascu - Saraca casuta noastra

11.Petre Sabadeanu - De la deal rasare luna

12.Panseluta Fieraru - Florilor din gradinita

13.Steliana Sima - Cine-a cantat dragostea

14.Nicolae Rotaru - Lelelei, maicuta mea

15.Nicolae Furdui Iancu - Tot trecand la mandra dealul

16.Mariana Draghicescu - Canta cucu' pe fantana

17.Mioara Velicu - Doamne cand o fi sa mor

18.Ansamblu Artistic Ciocarlia - Doina si cantec de dragoste

19.Mihai Ciobanu - Pe ostrovul Prutului

Vorba din Folclor ® 2009

Festivalul "Tarafuri şi Fanfare" - ediţia a V-a

Thu, 05 May 2011 05:51:00 +0000

Lăutari iscusiţi îşi vor demonstra măiestria în Dumbrava Sibiului, sâmbătă şi duminică, 14-15 mai, începând cu ora 19:00 la Festivalul „Tarafuri şi Fanfare”. Vor aduce aici cântări din vatra satului, păstrate cu grijă din tată-n fiu. Vor demonstra că aceste minunate cântece nu s-au pierdut peste ani, ci au fost lăsate moştenire. În urmă cu cinci ani, Jurnalul Naţional şi-a propus să readucă în atenţie autenticul.

Astfel s-a născut „Tarafuri şi Fanfare”, festival de muzică tradiţională românească. Nu e vorba de orice fel de muzică. Sunt cântări din lăzile de zestre ale străbunilor! Muzicanţi desăvârşiţi vor demonstra şi anul acesta, la cea de-a cincea ediţie a Festivalului „Tarafuri şi Fanfare”, că folclorul este nepieritor. Cântece apărute în urmă cu sute de ani din plămada ţărănească au fost transmise prin viu grai de la o generaţie la alta. Şi azi, ca şi atunci, impresionează auditoriul până la lacrimi.

Vor demonstra acest lucru: Fanfara din Dârvari (Mambo Siria), Taraful din Ianca, Taraful din Goicea, Fanfara din Lapusnicu Mare, Taraful lui Ieremia din Bucovina, muzicanţi şi dănţăuşi din Şoimi, comunitatea din Vinerea – Alba. Aceştia vor poposi vreme de două zile, 14 şi 15 mai, în Marele Sat din Dumbrava Sibiului, Muzeul în aer liber! Aici va avea loc întâlnirea cu muzica de taraf şi fanfară, cu cântările pentru înălţat spiritele românilor şi de bucurat inimile celor care simt şi trăiesc româneşte. Evenimentul este organizat de Jurnalul Naţional, Complexul Naţional Muzeal ASTRA din Sibiu şi Asociaţia Culturală „Grigore Leşe”. Amfitrion, maestrul Grigore Leşe.

jurnalul.ro

Mai - Florar

Tue, 03 May 2011 05:41:00 +0000

Luna indica, prin denumirile populare, timpul florilor (Florar, Florariu) si exuberanta vegetatiei (Frunzar).

Zicala populara “Mai e Rai”caracterizeaza cel mai propice timp pentru agricultura: suficient de calduros, precipitatii abundente, lipsite de grindina si piatra. Pe ogoare, in livezi, gradini si podgorii activitatea este in toi, iar turmele de oi, cirezile de vite si prisacile dau randament maxim. Sarbatorile populare din luna mai, putine cu data fixa (Arminden, Constandinu Puilor si Ioan Fierbe-Piatra) si mai numeroase cu data mobila: (Pastele Blajinilor, Ropotitul Testelor, Matcalaul, Joile Verzi, Todorusale) cuprind obiceiuri si practici sezoniere specifice primaverii.

Sambra oilor – 21 Mai

Prima mulsoare a turmei de oi urmata de o frumoasa petrecere campeneasca la inceputul sezonului pastoral (varatul) in ziua de Sangiorzsau in alta zi de la inceputul lunii aprilie si inceputul lunii mai este numitaSambra Oilor, Arietul, Ruptul Sterpelor, Masurisul Oilor. Dupa numeroase activitati practice (inchiderea tarinelor, construirea sau repararea stanilor, intarcatul mieilor, tunsul oilor si berbecilor) si juridice (asocierea proprietarilor de oi pentru formarea stanei, insemnarea oilor, angajarea ciobanilor, plata pasunatului etc.), la Sambra Oilor se masura si se cresta pe rabojul de lemn laptele de la oile fiecarui sambras dupa care se calcula cantitatea de branza cuvenita la spargerea stanei (Alesul, Rascolul).Pentru a obtine o cantitate de lapte cat mai mare la “masurisul” oilor, proprietarii isi pasuneau si pazeau ei insisi oile in noaptea de 22/23 aprilie si apoi le mulgeau in ziua de 23 aprilie. Din primul lapte al stanei se prepara un cas care se impartea intre proprietarii oilor.

Activitatile practice si juridice erau insotite de numeroase acte rituale menite sa apere stana si ciobanii de fortele malefice pe timpul verii: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor si oilor, alungarea prin strigate si zgomote a vrajitoarelor care fura sporul laptelui, anularea puterii cucului de a lua sau de a strica laptele prin practica magica “Cucu! – Rascucu!”, purificarea oilor si stapanilor de oi prin stropirea lor cu apa sfintita, scaldatul ritual in apa curata a raurilor sau spalatul cu roua plantelor, prepararea unor alimente rituale, sacrificarea mielului, pronuntarea formulelor magice etc. Sambra Oilor se incheie cu o frumoasa petrecere campeneasca unde se mananca alimente specifice (balmos, mamaliga fiarta in lapte si cu adaos de unt, mielul fript haiduceste, colacii deSangiorz, casul de la prima mulsoare), se canta si se joaca dupa melodii pastoresti. Obiceiul este cunoscut, cu variante locale si in diferite stadii de evolutie, de toti crescatorii de oi

De 1 Mai la MTR

Sat, 30 Apr 2011 10:22:00 +0000

Muzeul Taranului Roman din Capitala gazduieste pe 1 si 2 mai, expozitia "Maramures - Cultura si Traditie". Expozitia este un eveniment cu vanzare de produse traditionale si ecologice specifice zonei Maramuresului, precum si produse de artizanat. De asemenea, in cadrul manifestarii va avea loc un spectacol folcloric oferit de artistii populari din Maramuresul istoric. Targul este deschis intre orele 09.00 si 18.00, iar intrarea este libera.

Floarea Calota - La Bolintinul din Vale

Sat, 30 Apr 2011 05:24:00 +0000

Paste Fericit !

Sat, 23 Apr 2011 18:45:00 +0000

Emilia Ghinescu - Uite,Pastele a venit

Sat, 23 Apr 2011 05:46:00 +0000

24 aprilie - Invierea Domnului - Sfintele Pasti

Sat, 23 Apr 2011 05:41:00 +0000

Ziua Învierii Domnului, cunoscută şi sub numele de Paşti, începe, din punct de vedere liturgic, în noaptea dinainte; la miezul nopţii, când se spune că mormântul s-a deschis şi a înviat Hristos. Chiar dacă românii participă în număr destul de mic la Sfânta Liturghie din această noapte sfântă, ei vin la Slujba Învierii, pentru a lua lumină. Apoi se duc pe la casele lor, revenind, dimineaţa, la biserică, în locurile unde se sfinţesc pasca şi prinoasele.

În biserică este obiceiul ca în această noapte să se sfinţească pâinea numită paşti, fie sub formă de anafură, fie de anafură amestecată cu vin (în vestul ţării). În Bucovina, această pâine, sub formă de prescuri, o aduc la biserică femeile, în Vinerea Mare, când se slujeşte Sfântul Maslu. Iar în zona Banatului o aduce o singură familie, în Joia Mare, ca milostenie pentru o rudă decedată în anul care a trecut, împreună cu vin şi vase.

În Moldova mai ales, dar şi în alte zone ale ţării, femeile pregătesc din grâu pasca. Ea se frământă din făină curată de grâu, la care se adaugă lapte, uneori şi ouă. Pasca are formă rotundă pentru că, în popor, se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Pe margini se pune un colac împletit în trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizând crucea pe care a fost răstignit Hristos. Între împletituri se pune brânză sărată sau dulce, frământată cu ou şi stafide. Pasca se împodobeşte cu ornamente din aluat - flori, spirale, frunze etc. În anumite regiuni ale ţării, ea este un aluat simplu, ornamentat şi cu cruce; aluat de pâine sau de cozonac. Înainte de a se face pasca, femeile „se grijesc, se spală pe cap, se piaptănă, îmbracă straie curate, fac rugăciuni şi apoi se apucă de plămădit”. Şi faza coacerii este ritualizată: „Când pun în cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe tuspatru pereţi şi apoi la gura cuptorului, zicând: Cruce-n casă,/Cruce-n masă,/Cruce-n tuspatru/Cornuri de casă”.

Pasca sugerează moartea lui Iisus, dar şi reînvierea ce va urma, dominantă fiind ideea biruinţei vieţii asupra morţii. Ea se corelează cu simbolul renaşterii şi regenerării inclus în temporalitatea sărbătorii şi vizează revitalizarea, revigorarea forţelor celor ce mănâncă din pască, cu efecte asupra sănătăţii lor. De aceea, pasca se sfinţeşte în dimineaţa primei zile de Paşti, fiind consumată apoi, în Moldova şi Bucovina, în loc de anafură, dimineaţa, în zilele Paştilor. Aşadar, pasca este un aliment gătit cu grijă, conţinând brânză, lapte, ouă, dar şi mirodenii, stafide.

Pasca primilor creştini era o pâine dulce, care se sfinţea de către preoţi, apoi se împărţea săracilor. Amintirea acesteia este pasca de astăzi.

La biserică pasca este dusă într-un coş anume pregătit pentru Paşti. După sfinţirea din dimineaţa primei zile de Paşti, pasca dobândeşte puteri purificatoare, asemeni anafurei. Ea este sfinţită şi se consumă imediat după anafură. Tot în coşul care se duce la sfinţit, femeile pun cârnaţi, ouă roşii şi împistrite, colaci, brânză, slănină, drob, usturoi, sare, prăjituri şi alte alimente. Acestor alimente, sfinţite, li se atribuie puteri vindecătoare.

Jertfa mielului pascal, în calitatea sa de jertfă pentru ştergerea păcatelor şi jertfă de pace sau de păstrare a legăturii cu Dumnezeu, era cea mai tipică dintre sacrificii, prefigurând jertfa lui Hristos, eliberarea oamenilor de sub robia păcatului strămoşesc şi refacerea unităţii dintre Creator şi creatură.

Legat de mielul pe care îl consumă românii de Paşti în vremurile noastre, putem spune că preparatul tradiţional, drobul, s-a impus întâi în lumea urbană românească, apoi, prin imitaţie, şi în cea rurală, ca un nou aliment, cu gust distinct, care a început să aibă un consum specializat, ritual. Pregătirea drobului presupune utilizarea unui întreg arsenal de mirodenii - sare, piper, enibahar, tarhon, pătrunjel, mărar, dar şi ceapă şi usturoi verde.

Drobul a devenit, prin excelenţă, alimentul care se identifică, în actualitate, aproape complet - la fel ca pasca şi ouăle roşii - cu sărbătorile Paştilor.

În unele locuri se spune că, cine mănâncă ouă în ziua de Paşti va fi uşor peste an. În trecut albuşul de ou roşu sfinţit se usca, se pisa şi se sufla în ochii bolnavi de albeaţă, ai vitelor şi oamenilor.

Puteri deosebite i se atribuie şi lumânării de la Înviere, care este păstrată şapte ani şi aprinsă în caz de grindină, furtuni sau mari primejdii. Noaptea Învierii este deosebită, ea simbolizând noaptea luminii, a izbăvirii omului din iad, din păcat şi din moarte.

De aceea, în zilele noastre, Învierea este pri- vită ca o sărbătoare a luminii. Seara sau la miezul nopţii, când oamenii merg la slujba Învierii, aprind lumânări la mormintele celor morţi din neamul lor. În Bucovina e obiceiul ca, în noaptea Învierii, să se lase luminile aprinse în toată casa şi în curte, ca să fie luminată gospodăria, în cinstea luminii pe care a adus-o Hristos în lume, prin Învierea Sa.

Mulţimile participă, în toată ţara, la Slujba Învierii. În unele locuri (Moldova, Bucovina), la miezul nopţii, când se spune că s-a deschis mormântul şi a înviat Hristos, se aud împuşcături şi pocnituri. Acestea s-ar face pentru alungarea spiritelor rele, dar în acest moment ele nu au nimic de-a face, în acest context, decât cu Învierea din mormânt a lui Hristos; vestesc deschiderea mormântului Domnului.

Din acest moment salutul obişnuit este înlocuit cu cel de „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde „Adevărat a Înviat!”, salut păstrat până la Înălţarea Domnului. Este o formă de mărturisire a Învierii şi a credinţei creştine.

La întoarcerea de la slujba de Înviere, creştinii pun într-un lighean un ou roşu şi o monedă de argint, peste care toarnă apă neîncepută. Există apoi datina de a se spăla, dându-şi fiecare cu oul roşu peste obraz şi zicând: „Să fiu sănătos şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; toţi să mă dorească şi să mă aştepte, aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti; să fiu iubit ca ouăle în zilele Paştilor”. Atunci când se dă cu banul pe faţă, se spune: „Să fiu mândru şi curat ca argintul. Iar fetele zic: „Să trec la joc din mână-n mână, ca şi banul”, „să fiu uşoară ca şi cojile de ouă, care trec plutind pe apă”. În unele locuri, în

lighean se pune şi o crenguţă de busuioc existând credinţa că, dacă te speli cu el, vei fi onorat ca busuiocul.

În unele locuri, atât în Bucovina, cât şi în Transilvania, există datina ca a doua zi de Paşti să vină băieţii la udat. După tradiţionalul „Hristos a Înviat!”, băiatul spune că i-ar fi sete şi scoate o ulcică cu apă pe care o varsă fie pe gâtul fetei, fie pe faţa ei, rostind: „Să-ţi fie inima curată ca apa şi ea să te ferească de orice boală”. Se mai practică în ziua de astăzi şi udatul cu parfum, în loc de apă, prin părţile Transilvaniei şi Banatului. Băiatul primeşte câteva ouă roşii şi este invitat la masa pascală.

Ofranda pascală pentru morţi devine, elementul central al palierului popular al sărbătorii destul de arareori. În sud-vestul ţării acest lucru se petrece atunci când în prima zi de Paşti (eventual în a doua) „se dau hore de pomană”. Fundamentală pentru hora pascală a mortului este şi pomana de haine şi/sau alimente. Oferită de cea mai bătrână femeie din neam (sau de o altă femeie, chiar de o fetiţă, dacă în familie nu mai trăieşte nici o femeie matură), ea este destinată, în virtutea aceloraşi analogii, doar celor de un sex cu mortul. În prezent obiceiul de a se da „hore de pomană” mai poate fi întâlnit în aşezări din judeţul Dolj (Poiana Mare, comuna Desa).

Nicu Paleru si Emilia Ghinescu - Pune mielu' la protap

Thu, 21 Apr 2011 12:35:00 +0000

22 aprilie - Vinerea Seaca

Thu, 21 Apr 2011 12:33:00 +0000

Vinerea Mare (Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a întregii creştinătăţi pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgică, pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii şi al vinului, iar cele două jertfe nu se pot aduce în aceeaşi zi. În seara acestei zile se oficiază Denia Prohodului Domnului.

În mijlocul bisericii se scoate Sfântul Epitaf/Sfântul Aer (o pânză pe care este zugrăvită scena înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos, înconjurat de Apostoli şi Maica Domnului), pe sub care toată lumea trece (în zorii zilei de Înviere este dus din nou în Sfântul Altar şi este aşezat pe Sfânta Masă, unde rămâne până în miercurea dinaintea Înălţării Domnului). Se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi şalele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

Acestei zile i se spune şi Vinerea Seacă, pentru că bătrânele ţineau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafură de la biserică. După cântarea Prohodului Domnului, se înconjoară de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, care apoi este aşezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, era obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, în trecut, pleca acasă cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori şi, intrând, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la grinda de la intrare şi păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie.

În popor se crede că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor. Unii cred că, dacă se scufundă în apă rece de trei ori în această zi, vor fi sănătoşi tot anul. Femeile nu umplu borş în această zi, să nu se scalde Necuratul în el; nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului; nu cos, ca să nu orbească; nu ţes, nu torc, nu spală, pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri; în zorii acestei zile afumă casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, pentru ca gângăniile şi dihăniile să nu se apropie de casă şi de pomi. Copiii adună flori de pe câmp şi le duc la biserică.

Obiceiuri din Joia Mare

Wed, 20 Apr 2011 05:43:00 +0000

In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda. In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta.

In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.

In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate".

Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos.

In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.

Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra.

Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model".

Mai demult, ouale se vopseau cu coji de ceapa, cu sunatoare (pojarnita), cu coaja de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert, cu slanina sau cu untura.

Spiritualitatea romaneasca pastreaza si cateva legende referitoare la inrosirea oualor. Cea mai cunoscuta spune ca, intalnindu-se cu jidanii, Maria Magdalena le-a spus ca Hristos a inviat. Iar ei au raspuns ca atunci va invia Hristos, cand se vor inrosi ouale din cosul ei. Si pe data, ouale s-au facut rosii. Se mai spune ca, dupa Inviere, jidanii au aruncat cu pietre in Maria Magdalena. Iar pietrele se prefaceau in oua rosii. Alta legenda spune ca, sub crucea pe care a fost rastignit Hristos, Maria Magdalena a pus un cos cu oua si ele s-au inrosit de la sangele ce cadea din ranile Domnului. Exista si alte legende care povestesc despre originea acestui obicei. El este atat de raspandit pe teritoriul romanesc, asa cum era si in trecut, ceea ce l-a facut pe un calator turc din secolul al XVIII-lea sa numeasca Pastele sarbatoarea de oua rosii a ghiaurilor (crestini) valahi.

Dar oul, simbol al fecunditatii si al formei aproape desavarsite, era folosit si de alte popoare, in ritualurile lor de sarbatori. Popoarele Asiei si Europei, care serbau Anul Nou la echinoctiul de primavara, ofereau in dar, prietenilor si vecinilor, oua rosii. Acest obicei, mult practicat in Italia, Spania, Franta, Rusia si chiar in Persia, s-a transmis crestinilor de la pagani. Si romanii se zice ca foloseau ouale rosii la sarbatoarea lui Janus. La persi, egipteni, greci si gali oul era emblema universului, opera divinitatii supreme. La crestini se credea ca el il reprezinta pe Creator, care creeaza tot si contine in sine totul. La romani este nelipsit in ultimele zile ale Postului Mare, fiind consumat de Paste, dupa ce este sfintit si toata familia ciocneste oua. In dimineata primei zile de Paste, e obiceiul, in Bucovina, de a te spala cu ou rosu si cu bani, ca sa ai fata rosie ca oul si sa fii bogat tot anul

Ouale colorate in alte culori (galben, verde, albastru) vestesc bucuria primaverii. Cele colorate in negru simbolizeaza chinul si durerea pe care le-a suferit Hristos pe cruce dar, daca vrem sa vorbim despre arta populara in privinta ornarii oualor de Paste, trebuie sa ne referim la incondeiatul oualor. Ouale inchistrite sunt simbolul Mantuitorului, care a iesit din mormant si a inviat, precum puiul din gaoace. In Bucovina (si nu numai) ele se numesc si "oua muncite", dedicand stradania de a le face frumoase patimilor pe care le-a suferit Hristos pentru lume.

Tehnica difera in functie de zona, timp, creatorul popular. Cea mai raspandita si mai renumita traditie a incondeiatului oualor este in Bucovina. Mai intai, aici se incondeiau oua crude, apoi fierte, iar azi se inchistresc oua golite de continut. Instrumentul cu care se "scriu" ouale se numeste chisita (un varf ascutit de tabla de arama, fixat intr-o maciulie a unui bat plat). Tehnica traditionala spune ca la incondeiat se misca oul, iar nu instrumentul. Acum se mai foloseste si penita, in cazul incodeierii oualor cu tus.

Tehnicile sunt diferite. Cea mai apropiata de traditie este incondeierea prin acoperirea succesiva cu ceara, apoi scufundarea oului in diferite bai de vopsea: intai galben, apoi rosu, verde, albastru, negru.

In ornarea oualor se folosesc motive geometrice, fitomorfe sau zoomorfe. Dintre ele amintim romburi, triunghiuri, zig-zag-uri, puncte, frunza de stejar, bradul, floarea de maces, graul, coarnele berbecului, pestele, cerbul (coarnele cerbului), steaua magilor, cararea (calea) ratacita, carligul ciobanului, crucea Pastelui, etc. Mai nou se intalnesc icoane pictate pe oua sau in interiorul oului. Tot un motiv traditional il constituie incondeierea cu increteli (motive ornamentale) de pe camasile populare.

Se mai intalnesc si alte motive: sarpele, grebla, furca, cibotica cucului, hora, closca cu pui, coada randunicii, laba gastei, coltul porcului, strugurele, ciresica, floarea pastii, fierul plugului, cheptenul, fraul, ferestruica, etc., prezente, mai nou, in zona Branului. Dar se mai incondeiaza oua si in Vrancea, in Oltenia, etc.

In ziua de azi se intalnesc si alte tehnici: incondeierea cu ceara colorata, cu ceara arsa, cu tusuri, etc. La urma, oualor li se da luciu cu lac.

In cultura populara actuala, ouale impistrite sunt, mai mult, obiecte de arta. Este o adevarata industrie a incondeierii oualor, care constituie mandria Pastelui bucovinean. Ele sunt vandute si peste hotare (mai ales cele din Bucovina), fiind deosebit de apreciate si de straini. Insa traditia general tinuta de romani este inrosirea oualor, care este o adevarata marca identitara si o indeletnicire speciala a fiecarei gospodine pentru Joia Mare.

Dr. Iuliana Bancescu - crestinortodox.ro